TOTUL O DILEMĂ, TOTUL RELATIV Reperul nostalgiei dezlănțuie uneori focuri ucigătoare, ce duc vasul la scufundare. Probleme retorice se închid într-un nod de lacrimi în gât, să te renegi, să te simți incompatibil cu lumea ta, să te rupi de ea, căutând și trudind la a găsi un punct de compatibilitate. Începe să te guverneze, nu ura, ci diferența. Înțelegi că pot fi și lovituri mult mai grele decât cele pe care le-ai primit deja. Șovăi, dar te crezi o uzină cu multe mașinării, care se vor activa la nevoie. Într-un peisaj nocturn, începi să lucrezi la ambarcațiunea salvării, adăugând mereu câte o velă. Ai vrea să fie ultima noapte a singurătății. Cum? Fie părăsești acest tărâm, și așa bolnăvicios, fie cineva apare și-ți flutură drapelul prieteniei sau iubirii, dar pe care îl vei privi - o vreme cel puțin - cu suspiciune. Te vei hrăni ca o pasăre migratoare, care nu se mai întoarce la locul de unde a plecat. Vei rămâne ca un mesager cu reflexe răsfirate pe deasupra ochilor strălucitori, ce
تعليقات