Poveste de toamnā.......Adrian Bexa .

 Poveste de toamnă

Păsările pleacă-n fugă

Și-și tot cheamă puii lor,

Mai rămâne câte unul,

Masă prădătorilor.

Vântul scrâșnește prin ramuri,

Pomii cerșesc îndurare,

El le smulge ai lor lauri,

Zboară frunzele sărmane.

Călătorii trec grăbiți,

Palizi, tușesc gârboviți,

Vântul parcă-ar vrea să smulgă,

De pe creștete-a lor glugă.

Ici și colo o pisică,

Sau un câine zgribulit,

Te privesc, parcă cer milă

Și-apoi pleacă necăjiți.

Ploaia asta ce tot cade,

Rece ca un șarpe viu,

Vine în rafale scurte,

De s-ar duce în pustiu.

Nici copii nu sunt pe stradă,

Doar canalele vuiesc,

Toată lumea stă în case,

Parcă e un vis grotesc.

Urlă jgheaburile toate,

Ochii caselor toți plâng,

Plâng și eu aici departe,

Că nu-mi ești și că nu-ți sunt.

Autor : Adrian Bexa

30.09 2021, Orăștie, România

Foto  preluare internet

Drepturi de autor rezervate