TOTUL O DILEMÃ, TOTUL RELATIV....Flori Gombos ..

TOTUL O DILEMĂ, TOTUL RELATIV
Reperul nostalgiei dezlănțuie uneori focuri ucigătoare, ce duc vasul la scufundare. Probleme retorice se închid într-un nod de lacrimi în gât, să te renegi, să te simți incompatibil cu lumea ta, să te rupi de ea, căutând și trudind la a găsi un punct de compatibilitate. Începe să te guverneze, nu ura, ci diferența. Înțelegi că pot fi și lovituri mult mai grele decât cele pe care le-ai primit deja.
Șovăi, dar te crezi o uzină cu multe mașinării, care se vor activa la nevoie.
Într-un peisaj nocturn, începi să lucrezi la ambarcațiunea salvării, adăugând mereu câte o velă.
Ai vrea să fie ultima noapte a singurătății. Cum? Fie părăsești acest tărâm, și așa bolnăvicios, fie cineva apare și-ți flutură drapelul prieteniei sau iubirii, dar pe care îl vei privi - o vreme  cel puțin - cu suspiciune. Te vei hrăni ca o pasăre migratoare, care nu se mai întoarce la locul de unde a plecat. Vei rămâne ca un mesager cu reflexe răsfirate pe deasupra ochilor strălucitori, ce mai poartă din azurul cerului în ei.
Vei fi mereu actorul principal al propriului film al vieții tale.
O noapte de vară, o lună din an, o clipă din zi, în care vântul se ondulează după bunul plac, producând furtuni, vijelii, fenomene ciudate și neînțelese.
Dar nu durerile violente lasă urme în noi, ci durerile înăbușite, stăruitoare, aparent suportabile, ce fac parte din rutina cotidiană.
O perioadă de insomnie te poate marca pentru o viață! Te contaminezi de negație și atunci calomniezi Universul.
Și da, cum spunea un bun și drag prieten nu demult (și care a „ales” să plece pe un al tărâm, mult prea devreme): „nu știu dacă e mai bună viața pe care am dus-o sau cea pe care o puteam duce...”
„Aceasta este dilema!”, i-am răspuns.
Totul, dar totul este o dilemă!
Totul, dar totul este relativ!
Cuprinsă de-nserare, mă rog la Tine, Doamne, ca plânsul unui prunc ce-adoarme, să se trezească într-o mai bună auroră!
*Flori Gomboș*