În pãdurea de argint.....Loreta Toader
În pădurea de argint
Dacă te caut?!!!...
Nu. Nici nu te-am găsit; am alergat prea mult în lume pentru un gând nesăbuit.
M-am îmbrăcat în fiecare anotimp încercând să-ți surprind mirarea privirii către mine crezând că vei putea simți fiorul dragostei divine.
Mi-am pus ploaia peste suflet șlefuind-o-n diamante - picături de rouă pură în iubire transformate.
Mi-am pus clipa de albastru peste umerii mei goi ca un șal înveșmântându-mi dorul dor, dintre noi doi.
Am ales și două stele: una tu și una eu; gândind că vom străluci ca ele în amurg de curcubeu...
Am stat dreaptă-n vijelia vântului rece, turbat, înfruntând tornada vieții ce picta în gri povestea-n albul iernii argintat.
Mi-am ales singură drumul și-am lăsat în urmă ceața ultimilor dimineți - am pășit în toamna caldă lăsând ca pe jos să-mi cadă lacrimile tristei vieți; sufletul l-am îmbrăcat în hlamida aurie rescriind o nouă viață peste frunza arămie
Gândul îmi aleargă liber într-o nouă dimineață și sfios, abia șoptit, în pădurea de mesteceni,argintiu el azi mi-a scris: bine-ai revenit la viață, uite toamna te așteaptă!
AUTOR - Loreta Toader
04 octombrie 2021
Germany
تعليقات