لك مني أنشودة بجمال الصباح.....بقلم الشاعرة نهاد صلاح زايد


 لكَ مني أنشودةً بجمالِ الصباح .
لكَ مني زهورًا و ورودًا بعطرِهم الفواح
 أبدأُ صباحي بك..
 وأنهيه بجمالِ كلمات المفتونه.
  تُناجيني كلماتُك الرنانة آيا قاتلتي .
كوني صباحي  ومسائي..
كوني أمنياتي...
نهاد زايد.

تعليقات

إرسال تعليق

المشاركات الشائعة من هذه المدونة

CINE E FEMEIA DIN MINE....Flori Gombos.

صورة
 CINE E FEMEIA DIN MINE? O! Noapte sfântă, ți-am mărturisit că nu mai sunt ce-am fost... am căzut din iubire, m-am ridicat cu voință; cine e femeia din mine, spălată de ochii lui Dumnezeu? cine e femeia dezbrăcată în focul întunericului, ce nu vede stelele, vărsate în biserica de peste râu? măcar de-aș putea țipa, să se miște pietrele, să cutremur cerul, s-adorm umbra... să te opresc, să-ți spun: fă-mi loc în inima ta, f   ără porți zăvorâte înainte-mi... nu rămâne-n urmă... de pleci, nu voi mai ști ce-am fost sau cine e femeia din mine... *Flori Gomboș*
قراءة المزيد

TOTUL O DILEMÃ, TOTUL RELATIV....Flori Gombos ..

صورة
TOTUL O DILEMĂ, TOTUL RELATIV Reperul nostalgiei dezlănțuie uneori focuri ucigătoare, ce duc vasul la scufundare. Probleme retorice se închid într-un nod de lacrimi în gât, să te renegi, să te simți incompatibil cu lumea ta, să te rupi de ea, căutând și trudind la a găsi un punct de compatibilitate. Începe să te guverneze, nu ura, ci diferența. Înțelegi că pot fi și lovituri mult mai grele decât cele pe care le-ai primit deja. Șovăi, dar te crezi o uzină cu multe mașinării, care se vor activa la nevoie. Într-un peisaj nocturn, începi să lucrezi la ambarcațiunea salvării, adăugând mereu câte o velă. Ai vrea să fie ultima noapte a singurătății. Cum? Fie părăsești acest tărâm, și așa bolnăvicios, fie cineva apare și-ți flutură drapelul prieteniei sau iubirii, dar pe care îl vei privi - o vreme  cel puțin - cu suspiciune. Te vei hrăni ca o pasăre migratoare, care nu se mai întoarce la locul de unde a plecat. Vei rămâne ca un mesager cu reflexe răsfirate pe deasupra ochilor strălucitori, ce
قراءة المزيد

Zivot je tren.... بقلم الأستاذة Barya Djurdjević Banda

صورة
 Život je tren Kako opstati na ovome svetu nem, Kako da podignemo glas da spasimo nas, Danas sam ja sutra češ biti ti,  Učini nešto ti silni čoveče ne prepusti se očaju ti. Pomogni sebi pomogni bratu, prijatelju ne budi zao, jer na ovoj zemlji niko živ nije ostao. Svi putuju na put bez povratka, nema nikakvig reda ne ide se kako treba po starini pa da ožalis svoga, a bol u srcu nosiš do kraja svoga. Pa zato ustani čoveče dok živis, ovaj zemaljski svet, Ne misli samo na sebe jer život treba za svakog biti lep. Svi smo mi na ovaj svet dosli tabula raza, čista srca i duše,zaplakali jesmo u taj čas možda je to pokazatelj bio da će nam žicot biti čemer i jad. A dok živis sve nešto trčis da stvoris da imas što više  da neko drugi vidi kako je čovek sposoban a on je ustvari slep. Duša mu je prazna srce kamen ne vidi dalje i da računa da mu je život lep. A kad dodje smrti čas sve bi dao da nadje spas i bogastvo i dušu bi vragu dao da olakša muke svoje i da ljudima bud
قراءة المزيد